Ziua Unirii Principatelor Române

Unirea principatelor

„Europa ne-a ajutat… rămâne să ne ajutăm acum singuri”. Sunt cuvintele rostite în preajma momentului pe care îl aniversăm azi, 24 ianuarie, de către Vasile Boerescu, cuvinte care conțin esența istorică și juridică a acestui eveniment, ceea ce azi numim „mica unire”.

Vasile Boerescu a fost ziarist, om politic, licențiat și doctor în drept la Paris. În 1859 a devenit profesor de drept la Facultatea de Drept din București (al cărei decan va fi din 1873), iar apoi în 1871 chiar rector al Universității din București.

Vorbele lui, mai sus citate, cuprind realitățile epocii.

Unirea celor două principate române nu a fost un eveniment întâmplător, surpriză. El a fost pregătit atât pe plan intern, cât și internațional. Contextul european a fost unul prielnic, deoarece deja de ceva vreme se punea în discuție ceea ce era purta numele de „problema orientală”, respectiv declinul Imperiului Otoman, stăpânitor al zonei sud-estice a Europei, stat care avea ca vasale și cele două principate române. Acest declin punea în discuție viitorul acestor teritorii, în contextul în care alte puteri europene era interesate să umple vidul de putere care s-ar fi instalat aici la căderea otomanilor ca mare putere. Terenul a fost pregătit și pe plan intern, dinainte, din perioada 1831-1832, când prin Regulamentele Organice (acte normative cu valoare constituțională în cele două principate, impuse din exterior) se iau măsuri identice sau similare atât în Țara Românească, cât și în Moldova. Ulterior, domni din ambele țări (Mihail Sturdza, Gheorghe Bibescu) vor lua măsuri interne care vor netezi calea viitoarei uniri.

Prin urmare, o parte din marile puteri deveniseră susținătoare ale unei astfel de uniuni între cele două țări române, soluție de compromis, care le garanta interesele pentru viitor. Ideea unională a fost susținută de mare parte din intelectualitatea românească (exista și opoziție, mai ales în Moldova), unirea fiind și rezultatul unei „campanii” duse de oameni precum Vasile Boerescu de-a lungul timpului, atât în țară cât și în străinătate.

Convenția de la Paris din 1858 recunoștea o uniune formală a celor două principate, în care singurele instituții comune prevăzute erau: Comisia Centrală de la Focșani (similară unei comisii juridice de elaborare a unor legi comune), instanța supremă și armata. În contextul în care cele două principate rămâneau sub suzeranitate otomană, aceste măsuri reprezentau prea puțin. Restul instituțiilor erau separate.

Dincolo de momentul prielnic extern (sfârșitul războiului Crimeii și Convenția de la Paris din 1858) abilitatea oamenilor politici români a fost decisivă. Europa îi ajutase și apoi au știut să se ajute și singuri. La 5/17 ianuarie 1859 este ales domn al țării românești Alexandru Ioan Cuza. Convenția de la Paris nu interzicea alegerea aceleiași persoane ca domn în ambele principate. A fost o scăpare, o idee la care practic nu s-a gândit nimeni. Cu excepția lui Vasile Boerescu, care în adunarea ce a avut loc la 24 ianuarie 1859 a propus alegerea ca domn și în Țara Românească a aceluiași Alexandru Ioan Cuza, propunere acceptată în unanimitate.

Marile Puteri au recunoscut într-un final (cu întârziere Imperiul Otoman și Austria) această dublă alegere, dar numai pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza, situația fiind așadar precară.

Pașii finali, atât pe plan internațional, cât și apoi în ceea ce privește unificarea instituțiilor, vor fi făcuți mai târziu, după 1866 când (tot fără acordul internațional) principe devine Carol de Hohenzollern, viitorul rege Carol I. Persoana sa a devenit garanția păstrării unirii, iar apoi a devenit motor al următorului pas, obținerea independenței și recunoașterea acesteia pe plan internațional.  

Deși unirea celor două principate, a Țării Românești cu Moldova, „mica unire”, este rezultatul unui proces de durată, care a continuat și după anul 1859, data de 24 ianuarie a devenit data-simbol a acestui act istoric și pe bună dreptate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *