Ziua Internațională a copiilor victime ale agresiunii

Agresiune copii

La data de 19 august 1982, prin Rezoluția E 7/8 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, în contextul analizării problemei Palestinei, avându-se în vedere numărul mare de copii palestinieni și libanezi, victime ale agresiunilor, s-a decis ca la data de 4 iunie să se marcheze în fiecare an Ziua internațională a copiilor victime ale agresiunii.

Scopul acestei zile este de a recunoaște suferința copiilor din întreaga lume care sunt victime ale abuzurilor fizice, psihice și emoționale.

Făcând parte din categoriile cu risc ridicat de vulnerabilitate, copiii sunt printre cei mai profund afectați de actele de agresiune.

Amintim că dreptul copiilor de a fi protejați este recunoscut în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în conținutul căreia se arată că, copilul are dreptul la ajutor și ocrotire deosebite (art. 25).

Totodată, în Declarația Drepturilor Copilului, proclamată prin Rezoluția 1386 (XIV) a Adunării Generale a ONU, din 19 noiembrie 1959, principiul 9 are următorul conținut: „copilul va fi protejat împotriva tuturor formelor de neglijare, cruzime sau exploatare”.

Trebuie amintit aici și principiul 8 din Declarație, potrivit căruia „în absolut toate situațiile, copilul va fi primul care va primi protecție și ajutor”.

Art. 19 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, arată în art. 19 că: Statele părți vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental, de abandon sau neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual, în timpul cât se află în îngrijirea părinților sau a unuia dintre ei, a reprezentantului ori reprezentanților legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredințat.”

Referindu-ne la drepturile copiilor afectați de conflicte armate, amintim dispozițiile art. 38 din Convenția cu privire la drepturile copilului, potrivit cărora statele se angajează să respecte și să asigure respectarea regulilor dreptului umanitar internațional aplicabile în caz de conflict armat menite să garanteze protecția copilului, luând toate măsurile necesare pentru a garanta ca persoanele care nu au împlinit vârsta de 15 ani să nu participe direct la ostilități.

De asemenea, se impune statelor să se abțină de a înrola în forțele lor armate persoane care nu au împlinit vârsta de 15 ani și să ia toate măsurile fezabile pentru a proteja copii, astfel încât cei afectați de conflictul armat să beneficieze de protecție și de îngrijire.

Nu în ultimul rând, le revine statelor responsabilitatea de a lua „toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita recuperarea fizică și psihologică și reintegrarea socială a copiilor, victime ale unei forme de neglijență, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante ori victime ale unui conflict armat”.

În loc de concluzii, vom reaminti că, așa cum se arată în Preambulul Convenției cu privire la drepturile copilului, fiecare copil trebuie să fie pregătit să trăiască independent în societate, să fie educat în spiritul păcii, demnității, libertății, toleranței, egalității și solidarității iar pentru a atinge acest deziderat este necesar ca noi toți să ne asigurăm că, copiii lumii trăiesc într-un mediu lipsit de agresiune.

Mariana Narcisa Radu
Lector universitar
Facultatea de Drept „Dimitrie Cantemir” Cluj

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *