ZIUA CONSTITUȚIEI ROMÂNIEI

Constitutia

„Legea este garanția faptului că cetățenii vor fi onești unii cu alții.”

Aristotel

Constituția României este legea noastră fundamentală, ea reglementând, printre altele, principiile generale de organizare a statului, drepturile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor și autoritățile publice fundamentale.

În România există o „tradiție” a deselor modificări ale Constituției, iar fiecare nouă lege fundamentală a reflectat schimbările din societate la momentul respectiv și au fost inspirate din Constituțiile belgiană, sovietică sau franceză. Arhivele arată că România, de-a lungul istoriei a avut șapte constituții și 16 revizuiri ale acestora.

Modernizarea spațiului românesc, a societății, în secolul XIX-lea a făcut necesară adoptarea documentelor cu rol fundamental. În prima jumătate a veacului au fost adoptate astfel de documente: Regulamentele Organice (1831 Țara Românească, 1832 Moldova) apoi Convenția de la Paris (1858), documente adoptate de către Marile Puteri în cele două principate: Țara Românească și Moldova, care priveau organizarea și funcționarea celor două principate.

După dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza din ianuarie 1859, a urmat o perioadă de consolidare a noului stat iar în anul 1866 a fost adoptată prima mare Constituție românească, după înscăunarea principelui Carol I. Aceasta avea la bază principul separării puterilor în stat, drepturi și libertăți cetățenești, votul censitar (în funcție de avere). A stat la baza următoarei legi fundamentale a statului român, respectiv cea din 1923, care a fost adoptată în contextul Marii Uniri din 1918, România devenind astfel Stat Unitar Național.

Intre cele două legi fundamentale menționate au existat multe asemănări; Constituția din 1923 relua jumătate din articolele Constituției din 1866. Însă, au fost și câteva deosebiri importante precum: introducerea votului universal și drepturile pentru minorități, care se bucurau de aceleași privilegii precum populația majoritară.

De-a lungul istoriei, regimul politic a impus modificarea Constituției. Astfel, în România au existat și legi fundamentale inspirate din modelul sovietic.

După abdicarea regelui Mihai I la 30 decembrie 1947 și după „câștigarea” alegerilor de către comuniști, începe regimul politic ce va dura până în 1989. Constituția din 1948 fost elaborată după modelul celei sovietice din 1936. A abolit monarhia și a instituit republica, a naționalizat întreprinderile, iar Parlamentul a fost înlocuit cu Marea Adunare Națională. România a primit numele de Republica Populară Română. Se desființează județele și se înființează regiunile și raioanele.

Constituția din 1952 fost adoptată de Marea Adunare Națională, cu unanimitate de voturi. Prevedea rolul conducător al Partidului Muncitoresc Român, dezvoltarea sectorului socialist și eliminarea treptată a elementelor exploatatoare. I s-au adus modificări în 1957 și 1961, când prezidiul Marii Adunări Naționale a primit numele de Consiliul de Stat al Republicii Populare Române. În plus, procurorul general a fost subordonat numai MAN.

În 1965, Partidul Muncitoresc Român își schimbă titulatura în Partidul Comunist Român. A treia Constituție comunistă înlătura teroarea polițienească și garanta o parte din relația cetățeanului cu justiția. A consfințit și o nouă împărțire administrativ-teritorială a țării. Pentru prima dată apare principiul folosirii doar a limbii române în justiție, iar minorităților li se asigură translator. Pe 28 martie 1974, Nicolae Ceaușescu a devenit primul președinte al României. Constituția a fost modificată substanțial în 1990 și a ieșit din vigoare în 1991.

Astfel, Constituția din 1991, care este în vigoare și astăzi, a fost adoptată după revoluția din decembrie 1989, ca urmare a revenirii României la democrație. Conform acesteia, România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil, iar ca formă de guvernământ este republică. România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, care sunt garantate. Noua Constituție consacră principul separării celor trei puteri în stat – legislativă, executivă și judecătorească – și enunță principul autonomiei și al descentralizării în administrația publică.

În anul 2003, a rezultat un text revizuit al Constituției, după consultarea cetățenilor prin referendum.

Astăzi, în funcție de pașii importanți pe care i-a făcut România, ne putem mândri cu faptul că țara noastră este membră N.A.T.O. din 2004 și stat membru al Uniunii Europene din anul 2007, iar noi cetățenii ei, ne bucurăm de aceleași drepturi pe care le au toți cetățenii europeni.

Începând cu anul 1995, ziua de 8 decembrie este proclamată „Zi a Constituției României”.

Denisa Tipus
Denisa Tipuș
Studentă, anul I, Facultatea de Drept „Dimitrie Cantemir“ Cluj-Napoca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *