Încă mai vorbim…

Încă mai vorbim, dar cine ne aude? Da, trecem prin multe, nu-i așa? Deși avem o întrebare, rectific, multe întrebări, nu găsim răspunsuri pentru că, deși aparent ne aflăm undeva în timp când deciziile viitorului nostru pot fi luate printr-o frivolă prezență la o urnă, aflăm totuși că realitatea arată diferit.

„Capul plecat, sabia nu-l taie!”

Ne aflăm într-o eră a incertitudinilor unde, puși la încercare, se remarcă liderii cei buni, oameni capabili, persoane în care ne plasăm încrederea sau cel puțin asta ne dorim. Se dovedește totuși că acei lideri sunt cei cărora nu trebuie să le auzim vocile pentru că nu au fost adepții gândirii expuse mai sus. Realitatea și modul în care percepem noi lucrurile este aceasta: studenți în unul din cei mai grei ani, în una din cele mai atipice situații, suportând deciziile unui leadership pe care nu putem decât să îl asemănăm cu un castel de cărți de joc ușor lăsat în adierea vântului. Suntem de părere că aceste cuvinte ale noastre reprezintă realitatea prin care trecem ca studenți, puși în situații nemaiîntâlnite, nu tocmai prielnice învățării, iar peste toate acestea, nevoiți fiind a ne confrunta și cu lipsa comunicării, a informării sau a certitudinii. Acesta nu e un manifest, ci o părere de aici de unde se întâmplă aproape tot, pe o platformă unde mai comunicăm și care pentru noi a reprezentat o schimbare. Noi, studenții, ne dorim ca în această perioadă să deținem măcar puterea informației, să beneficiem de opțiunea de a alege în situații în care, bineînțeles, este posibil. Noi ne dorim ca cei în mâinile cărora ne-am pus destinele și carierele, visurile și aspriațiile, ori în puține cuvinte-viitorul, să ne considere importanți pe jumătate măcar pe cât considerăm noi importantă educația pe care am ales să o primim în cadrul studenției.

 Mai vorbim, dar cine ne aude?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *